....vorbesc....indraznesc sa-mi descarc sufletul omului ''eu''...sa-mi aduc bucuriile in suflet...nenorocirile sa le suport cel mai bine , tot eu,....sunt cel mai bun prieten al meu pentru a putea fii prietena altora....
...uneori nu ma inteleg...s-atunci ma vad asa cum sunt cu adevarat...curajoasa dar si speriata.....pipai ca un orb viata ...nu am visuri desarte...planuri marete...incerc sa evit tristetea ...nu caut fericirea....ma bucur sau mai bine spus incerc sa ma bucur....stiu ca uneori ma mint singura ,altfel nu pot......de ce cateodata atat de'' jos'' iar apoi atat de ''sus''?
...vraistea din mine combinata cu impacarea de sine.....
...ma iubesc pentru ce sunt...iubesc oamenii pentru ceea ce sunt ...invat sa inteleg caracterul meu ,pe mine ...asa-i inteleg pe altii...si am invatat ceva! .... suntem atat de ''oameni''!!!
NU-MI place singuratatea...dar o accept .....si -mi cuprind genunchii-n brate ...
Si totusi sentimentele pot fi relative???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu