Ce ne face pe noi femeile sa ne credem ''femei''...Nasterea ?...Sexul?... Hainele? Problemele legate de kilogramele depuse exact acolo unde le dorim mai putin?
Cred ca este vorba despre ''gandirea sufletului nostru''...despre a fi fragila si totusi atat de puternica, a fi copilaroasa si alintata...
...ma simt femeie pentru ca inteleg privirile aruncate cu coada ochiului sau pe cele mai insistente? ...''zorzoanele'' ma fac sa fiu femeie?
Ma simt coplesita in unele momente de greutatile vietii si totusi zambesc...veghez suflete de inger chiar daca mi-as dori sa fiu eu cea vegheata (stiu ca cineva Sus ma vegheaza...dar aici! )....Tin trupuri dragi in brate si mangai sufletele,mainile,capsoarele lor....ma uit in acesti ochi plini de rugaminti si incredere s-atunci ma simt ''mai femeie''....barbatul nu mai conteaza...EU contez...Incerc inca sa-i gasesc scuze....dar sunt din ce in ce mai slabe...incep sa fiu indiferenta?...sa uit?....n-am sa uit niciodata, cel mai mult imi doresc sa pot ierta cu adevarat....sa simt in mine acea pace si liniste care doar iertatrea pentru ''semeni'' o poate aduce....
...Am iubit mai mult decat am fost iubita?...pana acum nu m-am intrebat...am iubit neconditionat...si voi mai iubi...altfel de ce-as fi femeie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu