C'est la vie...

” Cand ai sa fii in ordinea ta, omule ? Cand ai sa faci din fiecare ceas un pas si din pasii zilei tale un mers, si nu o impleticire? ” ~ Constantin Noica

Uneori simt ca am parte de situatii fara iesire....doar aparent.
Albastru....optimista si increzatoare in oameni. Fara conflicte sau dispute...Ii simt pe cei din jurul meu,nu-mi place cand sufera...empatica. Vreau sa traiesc autentic fara falsitate....si-mi place adancimea marilor si oceanelor....albastrul cerului.
Nu ma inteleg mereu...fug de trecut...incerc sa-l uit pentru a putea accepta prezentul.Ce s-a intamplat de-a lungul timpului mi-a marcat intr-un fel viata.Incerc sa-mi aduc aminte doar de amintirile frumoase,care-mi fac bine si sa-mi vad mai departe de drum.
Vreau sa pot sa am acea experienta a libertatii....sa ai cel mai important lucru din lume dar fara sa-l posezi.
Mai vreau sa fiu sigura ca am terminat o etapa a vietii....Sa nu raman in trecut decat un timp rezonabil...altfel imi pierd bucuria. Sa pot inchide usi sau etape,sa nu ma consum la nesfarsit si sa invat a parasi legaturile care nu vor sa mai aiba nicio legatura cu mine...faptele,deciziile trec si trebuie lasate in urma. Jucatori suntem pana la urma...pierdem sau castigam...
Viata este doar inainte....lasand o usa deschisa pentru un ''poate'',niciodata nu voi ajunge sa traiesc cu adevarat ,impacata ,prezentul. Nevoia de explicatii?...Taceri? ...Cuvinte nerostite?....Toate apartin trecutului. Nu le mai vreau inapoi,ele nu fac parte din prezent.Nimic nu este static sau imobil....totul este miscare.
NIMIC NU ESTE INDISPENSABIL.... ce fac eu acum?...imi dau singura curaj....putere....credinta...incredere....
Invat sa ma desprind ....cat mai putin dureros....trist .....curat,arunc,distrug,aerisesc,scutur...
C'EST LA VIE!