Nu mai las...

Nu mai las nicio problemă de viaţă, suferinţă, pierdere din viaţa mea să ma copleşească, să-mi spună „Nu mai pot”!
Nu dau puterea mea nimanui, nu ma atasez de o dorinţă puternică sau de o aşteptare care nu se împlineşte.... Viaţa este conceputa pentru schimbare, pentru tot ce este să vină şi apoi să plece şi iar să vină, şi iar să plece...
Dacă am pierdut ceva, nu ma las distrusa, copleşita, îndurerata, căci durerea este puterea pierdută. Durerea este energia pierdută. Nu las pe „nu pot” să ma ducă în fundul iadului, căci pot merge mai departe, stiu asta.
Orice schimbare în viaţa mea, nu înseamnă sfîrşit de lume. Dau voie situaţiei care ma frămîntă să plece. Permit altui om să plece, dacă aşa alege el...
Căci pleacă un om din viaţa mea şi vine altul. Pleacă o situaţie şi se naşte alta. Pierd ceva şi vine altceva. Aceasta este legea vieţii. Şi, cînd deschid ochii mari şi limpezi,sunt treaza şi conştienta.
Sentimentul neputinţei apare din întunericul minţii mele, din neputinţa de a ma vedea şi nu pentru că ar fi vreun adevăr în „Nu mai pot”...
Confirm „eu pot, eu vreau”, „pot depăşi orice” şi „ştiu că altceva va veni la mine şi mă va sprijini, mă va ajuta”!
Credinţa în neputinţa mea crează o energie de deprimare şi derută, o stare de dezenergizare, care înseamnă tot energie. Şi dezenergizarea este energie. Dacă investestesc mental în deprimare, este ca şi cum m-as strădui în fiecare clipă să pierd... Sunt atenta la ce se întîmplă atunci cînd nu ma simt bine...si renunt sa accept deprimarea.
Uneori vine ajutorul din afară, dar alteori el nu vine.Mintea deprimată nu mai este capabilă să vadă ce primeşte, ce are, ce este – deja – în preajma ei. Pentru mintea care sutine „nu pot”, „nu-mi place”, „nu vreau” nimic nu mai este viu, întreg, capabil să o ajute, să o energizeze şi s-o încurajeze. De aceea nu contează atît ce fac alţii pentru mine cat ce imi ofer eu...
Contează să fiu capabila să primesc cu o minte trează, clară... Să fiu capabila să gîndesc cu adevărat. Şi să fiu convinsa de faptul că, orice nu am acum, poate fi mai tîrziu. Poate veni mîine, poimîine. Ceea ce nu am acum, nu lipseşte din lume, lipseşte doar din mintea mea.Ma programez continuu pozitiv, orice ar fi. Dacă o mie de oameni spun că este imposibil să fii sănătos, nu este un motiv să le dau crezare, căci credinţa mea este „contul energetic” pe care îl hrănesc pentru mine.
Dacă ma las programata de alţii şi dacă îi spui minţii mele „este imposibil să fac acest lucru”, atunci... el devine imposibil. Dar, dacă aleg să fiu puternica, trebuie să aleg aceasta în mintea şi în inima mea.