"Si acum, ca stiu, acum..e mai bine? Am aflat prea multe, in prea putin timp. Am invatat ca momentele traite alaturi de o persoana draga trebuie traite din plin. Am invatat ca daca ar mai fi sa fie, as renunta la mine mai mult. Am invatat ca, desi fiecare persoana iti spune ca va fi alaturi de tine, nu e chiar asa. Vorbe in vant.. Am invatat ca singuratatea doare. Am invatat ca atunci cand simt ca ma scufund, trebuie sa ma las, sa nu depind de prieteni, sa nu ma mai ridic, sa ma las pur si simplu. Am invatat ca lumea e rea. Am invatat ca, desi eu ma simt vinovata pentru toate rahaturile, nimeni nu se simte vinovat pentru ce provoaca. "E bine si asa". Pentru mine nu e. Niciodata nu va fi "bine si asa". Am invatat ca nu le pot povesti oamenilor de ce am pe suflet, pentru ca ei considera ca ma plang. "Vorbeste. Trebuie sa vorbesti. Cu oricine. Vorbeste." Nu, multumesc. Nu mai vorbesc despre ce am pe suflet. Ma las. "E bine si asa." Poate acum, o data, e bine si asa..poate chiar..e mai bine asa. Am invatat ca mie imi va pasa tot timpul de cei din jur. Din nou, e mai bine asa..
Te doare ca tot ce ai lasat in urma ta sunt farame rupte din sufletul tau, lasand prezentul sa te innabuseasca in trecutul fermentat cu atata grija. Te-ai lovit de singuratate, te-ai inecat in ape tulburi, pierzand notiunea timpului, fugind de realitate cu pasi grabiti. Ai uitat sa privesti in jurul tau si sa intinzi o mana dupa ajutor. Te-ai luptat singura cu sarpele incolacit in corpul tau, cercetandu-ti organele, durerea devenind orbitoare. Ai cautat fericirea printre trandafirii patati de trecerea timpului, ti-ai spulberat visele in neantul uitarii si ai ajuns la capat de drum. Cerceteaza-ti corpul si cauta-te pe tine. Te vei gasi in prezentul apropiat, in mijlocul civilizatiei, pe langa tine trecand automobile cu viteza timpului care a trecut pe langa tine.
Lacrimi nestiute de nimeni, inghitite in sec, incercand sa scot tot acel bun din mine. Orice as spune, e folosit impotriva mea. De acea se spune ca tacerea e de aur. Asa am fost mereu si niciodata nu mi-a placut. Dar acum aspir la trecut. Daca cineva mi-ar cere parerea, ar fi altfel. De fapt, ar fi la fel. Parerea mea n-a contat prea des.
Am ajuns un ghimpe in talpa ta. Imi pare rau. Voi invata sa tac din nou.
Nu stiu de ce, dar simteam ca vara asta va fi sau cea mai frumoasa de pana acum, sau cea mai urata. Si inca nu m-am decis.
Urasc tradarea. La fel cum altii detest minciuna. Da, pentru mine minciuna si tradarea sunt pe aceeasi treapta. Sunt lucrurile ce nu le suport cel mai mult la o persoana.
Inchid ochii... pentru ca e ca atunci cand te trezesti... esti intre vis si realitate si pentru o clipa... ai impresia ca visul e realitate. Inchid ochii pentru ca "soarele agatat dincolo de ferestre" nu e pentru mine. Nici o raza rumena de-a lui, nici intentia lui nebuneasca de a-mi nauci visele si nici macar dorinta de a-mi imbunatati ziua.Daca ma trezesc, totul ramane vis... o amintire uitata in galagia zeflemitoare a orasului. Inchid ochii, pentru ca, desi nu vad... sunt mai aproape de realitate. Sunt aici, cuprinsa intr-o lume onirica, inima pulsand sangele mai repede ca de obicei, adierea vantului reusind sa risipeasca orice urma de viata. Sunt aici si voi ramane... pana atunci cand visul va deveni realitate, iar soarele va fi o prezenta binevenita in viata mea.
Te obisnuiesti cu durerea zeflemitoare care isi lasa amprenta pe sufletul tau deja ranit. Iti fura tot ce aveai bun si te lasa cu mintea rece, ca de piatra.
Disperat, cauti cu diligenta lumina de la capatul tunelului, in scurt timp o numesti fericire si incepi sa o astepti cu bratele deschise. Ai putea crede ca nu vine... ca nu vine niciodata cand ai tu cea mai mare nevoie de ea. O cauti acolo unde nu exista si o lasi sa-ti scape printre degete ca nisipul fin pe care il simti atat de rar. Glasuri voalate te cauta, insa nu le dai ascultare, parca ti-e si teama. Insa crezi in continuare. In tine...
Tu nu vezi? Nu vezi ca incercarile tale inexpugnabile iti aduc, in fond, fericirea? Iluzii, sperante, incredere... iar vocile surde pe care le eviti sunt insusi persoanele care te-ar ajuta. Acolo e fericirea. In fata ta, in lucrurile marunte; nu e nevoie sa o cauti, ea te-a gasit de mult...
Mi-am decupat inima sangeranda si am lasat sa evadeze multitudinea de fluturi multicolori. Si-au gasit loc pe venele prin care candva trecea fericirea, lasand in calea lor faramituri de beatitudine. Insa sangele fierband care mai picura din cand in cand din sufletul calcat in picioare reuseste fara jena sa-si puna amprenta pe tot ce e frumos. Calea pe care am urmat-o atata timp se pare ca nu duce nicaieri, ma intorc iar si iar si acelasi peisaj imi intampina vederea. Nu cred ca asta imi doresc, de fapt nu cred ca imi mai doresc ceva...
.....sentimentul. E momentul in care constientizezi durerea, insa stii prea bine ca fara ea nu-ti poti atinge telul. Stii ca trebuie sa treci valea, si sa umblii descult calcand pe pietre reci in mijlocul unei nopti de iarna. Pentru ca prin durere te descoperi. Iti cauti limitele si nu renunti pana nu le cunosti cu adevarat. Pe urma esti multumit de tine, stii ca nu oricine poate face ce ai facut tu. Nu oricine descopera durerea si vede un bine in el. Caci da, durerea e cea de care avem nevoie pentru a descoperi fericirea.''
hukiya
"Unii s-au nascut ca sa infrunte viata singuri, asta nu e nici bine, nici rau, e doar viata" ( Unsprezece minute - Paulo Coelho )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu