Xanthe

...o spun?

2011-03-16T12:37:00.000-07:00

''Suntem facuti pentru a iubi... mai mult, mai putin... dar o si spunem?

Asumarea acestor doua cuvinte .... rostirea cu sufletul deschis... amestec de vorbe la nesfarsit in speranta ca celalalt pricepe la un moment dat ce avem in intentie sa destainuim?

Mi s-a spus: "Te iubesc!"....m-am amuzat, am raspuns cu "De ce?" sau "Multumesc" si, cel mai important, nu am avut capacitatea sa cred ca sunt si adevarate...
Au fost momente in viata in care mi-am dorit atat de mult sa-mi tip iubirea..... clar in cuvinte, cu toate ca imi era intiparita pe chip si se simtea in fiecare suflu. Am vrut atat de mult sa spun acele cuvinte care imi par atat de dificile... nu am putut, cumva mi s-au oprit in gat, s-au schimbat pana sa fie auzite si s-au transformat intr-un banal: "Cat de... frumos este afara."
Scriu la nesfarsit si totusi nu sunt capabila sa-l privesc in ochi si .....nu-i spun nimic...
De ce atat de dificil? De ce nu ne asumam pana la capat o serie de sentimente atat de frumoase, atat de pure si curate? De ce am devenit atat de inchisi si simtim nevoia nebuna de autoprotectie dusa la extrem?
Nu trebuie fiecare s-o spuna la fiecare colt de strada sau sa strige de zece ori pe zi "Te iubesc" oricui si oricand... asta deja devine inversul a ceea ce reprezinta in esenta cele doua cuvinte. Demonstreaza falsitate si fatarnicie.

Imi doresc sa ma trezesc intr-o dimineata fara sa-mi fie ochii tristi..sa zambesc ...sa am siguranta de a-mi elibera sufletul, sa-l las sa zboare liber cu aripile deschise... sa ii spun: "azi, in sfarsit poti!" Asteptam sa auzim ceea ce ne dorim si, la randul nostru, sa ne declaram in fata altora anumite stari sau nevoi. Vorbim mereu, folosim termeni si notiuni, uneori discutam despre ceea ce simtim, alteori despre ceea ce gandim, uneori folosim vorbele pentru a fugi de noi insine... Ne dorim intotdeauna ca celalalt sa inteleaga exact ceea ce dorim sa spunem, dar oare este mereu asa? Oare chiar cuvintele noastre ajung la sufletul persoanei in cauza? Oare suntem in stare sa transmitem exact ceea ce dorim? Ne concepem speech-uri care mai de care mai complexe, le repetam si uneori parca nici noi nu ne mai intelegem desi avem pretentia sa fim intelesi. Ne ascundem printre cuvinte cand am putea rezuma totul in numai doua vorbe. Dar tocmai acestea, cele care semnifica mai mult decat orice, acestea sunt cel mai greu de rostit. Cele doua cuvinte care se scriu simplu si se rostesc si mai simplu cantaresc atat de mult incat unii dintre noi ar prefera sa care pietre de moara la nesfarsit decat sa le rosteasca cu toate ca le traiesc.
Ma tot intreb de ce? Din teama? Din lasitate? De ce? .... pentru ca suntem atat de egoisti incat atunci cand le rostim simtim nevoia acuta sa ni se confirme reciproca? Suntem atat de egoisti incat am ajuns sa facem un joc si din iubire? Sa nu cumva sa fim cei care dau mai mult si primesc mai putin? Si daca nu o spune si el tot in acel moment... ce se intampla?

N-a murit nimeni din doua cuvinte. Daca nu o spune, nu inseamna ca nu o simte. Poate fiecare se teme la randul lui, poate nu stie sa rosteasca deschis ceva atat de frumos. Nici eu n-am spus-o desi mi-am dorit, desi am simtit atat de puternic incarcatura acestor doua cuvinte. Ceva m-a oprit, poate ca nu era momentul ... poate ca nu am avut curaj... poate am fost si eu la randul meu atat de egoista...''

Lucruri pe care orice femeie este important sa le stie

2011-01-26T07:55:00.000-08:00

DIN EXPERIENTA UNEI OCTOGENARE:

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
Suficienti bani in contul ei ca sa se poata muta sau
inchiria o locuinta, chiar daca ea nu vrea niciodata
asta.....sau nu este nevoita sa faca asta

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
ceva pentru imbracat care sa fie perfect pentru servici sau
pentru o intalnire cu cineva "visat" si care
trebuie sa fie gata intr-o ora

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
o tinerete pe care sa o lase multumita in urma

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
un trecut suficient de "suculent", pe care il va
putea povesti cind va fi batrina

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
un set de surubelnite, o masina de gaurit si un sutien
negru de dantela....

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
o prietena/prieten care sa o faca intotdeauna sa
rida.......si una care sa o lase sa plinga

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
o piesa de mobila buna care sa nu
fi fost proprietatea nimanui din familia ei.

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
8 farfurii care sa se asorteze, pahare cu picior pentru vin
si o reteta de mincare care ii va face pe musafiri sa se
simta onorati

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA
sentimentul de control asupra destinului ei

O FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa "cada" in iubire fara sa se piarda.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa paraseasca un servici, sa intrerupa o dragoste
si sa se confrunte cu o prietena, fara sa intrerupa
prietenia.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
cind poate sa insiste mai tare........si cind trebuie sa
plece.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
ca nu poate schimba lungimea picioarelor, latimea
soldurilor sau natura parintilor sai.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Ca, poate nu a fost perfecta copilaria ei, dar ca s-a
terminat...

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
ce trebuie sa faca, sau sa nu faca, pentru a fi iubita mai
mult...

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Cum sa traiasca singura.......chiar daca ei nu-i place
asta...

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Pe cine sa creada, pe cine sa nu creada, si de ce ea
nu trebuie sa ia asta ca pe o ofensa personala.

FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE
Ce poate sau ce nu poate indeplini intr-o zi, intr-o
luna......si intr-un an.

Joc de cuvinte

2011-01-26T07:53:00.001-08:00

Suflete, minti , fiinte. Ne indreptam spre drumuri diferite care in cele din urma se intersecteaza . Mergi inainte, te intorci, preferi scurtatura lenesa a unei diagonale, sau te decizi in stanga ori dreapta ta? Esti pus in situatia sa alegi. Faci un pas bun sau nu? Ba chiar se intampla, sa te lasi prada unui impuls, iar apoi sa zambesti. Sunt intamplari care te trimit la “E o coincidenta..” sau “crezi in destin?”… Indiferent daca credem sau nu, vom gasi explicatia logica la toate. Sunt sinonime, sau cuvinte apropiate? Doar un joc de cuvinte… sau doar o intrebare la care raspunsul este de fapt o alta intrebare…

....Cersind iubirea

2011-01-26T07:52:00.000-08:00

''L-am pierdut ...... parca cerul se pravalise peste mine intr-o fractiune de secunda. Traiam la voia intamplarii, de azi pe maine, cersind iubire si implorand impacare. Ma simteam umilita desi ma umilieam singura cu buna stiinta. Tradata desi acceptam fara sa stau pe ganduri tradarea. Ma simteam mintita desi eu ceream minciuni. Ma simteam folosita desi eu imi serveam sufletul pe tava. Calcata in picioare desi ma intindeam pe jos si-mi presam corpul cu picioarele lui.
Deveneam tot mai des furioasa pe propria mea persoana iar pe el il absolveam de orice vina. Strangeam din dinti asta ca sa nu-mi dau milioane de pumni in cap si plangeam... Dumnezeule, cat plangeam. Cu lacrimi de foc plangeam...
Imi spuneam ca o sa-l accept o viata intreaga asa, cu ea langa el, cu el langa mine din cand in cand. Ca am sa imi construiesc viata in functie de timpul lui liber, de mofturile lui, de poruncile lui. Ca am sa fac sacrificii pentru iubire, ca iubirea vietii mele este mai presus de orice si ca daca o pierd atunci pentru ce am sa traiesc?!
Prostii...
Pai stai putin! Daca am iubit la intensitate maxima in viata si am pierdut, am murit si am inviat, de ce n-as mai putea sa o fac a doua oara, a treia, a mia oara? De ce sa nu mai mor inca de zece ori pana am sa ajung acolo unde merit?
Iubirea nu moare niciodata.Iubirea doar se muta. E un chirias permanent. Cand apar gandaci in bucatarie si se sparg tevile isi face bagajele si inchiriaza alta locuinta. Iar cand in sfarsit gaseste un proprietar pe masura care ii ofera toate conditiile si il face sa se simta asa cum si-a dorit intotdeauna decide sa bata palma si sa cumpere locul pentru toata viata.
Iubirea nu e o iluzie. Iubirea e o tarfa mincinoasa. Si se baga in cate paturi are chef pana gaseste ce cauta. Pana gaseste incredere, protectie, afectiune, intelegere, adevar, statornicie.
Asadar, iubirea vietii mele a fost o aventura ce-au durat ani. Sfarsitul ei a fost pe atunci un capat de lume ...dar sper ca voi gasi mereu pe cineva care sa-mi arate ca lumea e enorma si nu e greu sa-i gasesti celalalt capat.
Nu mai caut iubirea demult, pentru ca apare ea mereu cand are nevoie sa doarma in bratele cuiva si sa fie sarutata. Ce tarfa...''

Iar eu?

2011-01-26T07:48:00.001-08:00

"Si acum, ca stiu, acum..e mai bine? Am aflat prea multe, in prea putin timp. Am invatat ca momentele traite alaturi de o persoana draga trebuie traite din plin. Am invatat ca daca ar mai fi sa fie, as renunta la mine mai mult. Am invatat ca, desi fiecare persoana iti spune ca va fi alaturi de tine, nu e chiar asa. Vorbe in vant.. Am invatat ca singuratatea doare. Am invatat ca atunci cand simt ca ma scufund, trebuie sa ma las, sa nu depind de prieteni, sa nu ma mai ridic, sa ma las pur si simplu. Am invatat ca lumea e rea. Am invatat ca, desi eu ma simt vinovata pentru toate rahaturile, nimeni nu se simte vinovat pentru ce provoaca. "E bine si asa". Pentru mine nu e. Niciodata nu va fi "bine si asa". Am invatat ca nu le pot povesti oamenilor de ce am pe suflet, pentru ca ei considera ca ma plang. "Vorbeste. Trebuie sa vorbesti. Cu oricine. Vorbeste." Nu, multumesc. Nu mai vorbesc despre ce am pe suflet. Ma las. "E bine si asa." Poate acum, o data, e bine si asa..poate chiar..e mai bine asa. Am invatat ca mie imi va pasa tot timpul de cei din jur. Din nou, e mai bine asa..
Te doare ca tot ce ai lasat in urma ta sunt farame rupte din sufletul tau, lasand prezentul sa te innabuseasca in trecutul fermentat cu atata grija. Te-ai lovit de singuratate, te-ai inecat in ape tulburi, pierzand notiunea timpului, fugind de realitate cu pasi grabiti. Ai uitat sa privesti in jurul tau si sa intinzi o mana dupa ajutor. Te-ai luptat singura cu sarpele incolacit in corpul tau, cercetandu-ti organele, durerea devenind orbitoare. Ai cautat fericirea printre trandafirii patati de trecerea timpului, ti-ai spulberat visele in neantul uitarii si ai ajuns la capat de drum. Cerceteaza-ti corpul si cauta-te pe tine. Te vei gasi in prezentul apropiat, in mijlocul civilizatiei, pe langa tine trecand automobile cu viteza timpului care a trecut pe langa tine.
Lacrimi nestiute de nimeni, inghitite in sec, incercand sa scot tot acel bun din mine. Orice as spune, e folosit impotriva mea. De acea se spune ca tacerea e de aur. Asa am fost mereu si niciodata nu mi-a placut. Dar acum aspir la trecut. Daca cineva mi-ar cere parerea, ar fi altfel. De fapt, ar fi la fel. Parerea mea n-a contat prea des.
Am ajuns un ghimpe in talpa ta. Imi pare rau. Voi invata sa tac din nou.
Nu stiu de ce, dar simteam ca vara asta va fi sau cea mai frumoasa de pana acum, sau cea mai urata. Si inca nu m-am decis.
Urasc tradarea. La fel cum altii detest minciuna. Da, pentru mine minciuna si tradarea sunt pe aceeasi treapta. Sunt lucrurile ce nu le suport cel mai mult la o persoana.
Inchid ochii... pentru ca e ca atunci cand te trezesti... esti intre vis si realitate si pentru o clipa... ai impresia ca visul e realitate. Inchid ochii pentru ca "soarele agatat dincolo de ferestre" nu e pentru mine. Nici o raza rumena de-a lui, nici intentia lui nebuneasca de a-mi nauci visele si nici macar dorinta de a-mi imbunatati ziua.Daca ma trezesc, totul ramane vis... o amintire uitata in galagia zeflemitoare a orasului. Inchid ochii, pentru ca, desi nu vad... sunt mai aproape de realitate. Sunt aici, cuprinsa intr-o lume onirica, inima pulsand sangele mai repede ca de obicei, adierea vantului reusind sa risipeasca orice urma de viata. Sunt aici si voi ramane... pana atunci cand visul va deveni realitate, iar soarele va fi o prezenta binevenita in viata mea.
Te obisnuiesti cu durerea zeflemitoare care isi lasa amprenta pe sufletul tau deja ranit. Iti fura tot ce aveai bun si te lasa cu mintea rece, ca de piatra.
Disperat, cauti cu diligenta lumina de la capatul tunelului, in scurt timp o numesti fericire si incepi sa o astepti cu bratele deschise. Ai putea crede ca nu vine... ca nu vine niciodata cand ai tu cea mai mare nevoie de ea. O cauti acolo unde nu exista si o lasi sa-ti scape printre degete ca nisipul fin pe care il simti atat de rar. Glasuri voalate te cauta, insa nu le dai ascultare, parca ti-e si teama. Insa crezi in continuare. In tine...
Tu nu vezi? Nu vezi ca incercarile tale inexpugnabile iti aduc, in fond, fericirea? Iluzii, sperante, incredere... iar vocile surde pe care le eviti sunt insusi persoanele care te-ar ajuta. Acolo e fericirea. In fata ta, in lucrurile marunte; nu e nevoie sa o cauti, ea te-a gasit de mult...
Mi-am decupat inima sangeranda si am lasat sa evadeze multitudinea de fluturi multicolori. Si-au gasit loc pe venele prin care candva trecea fericirea, lasand in calea lor faramituri de beatitudine. Insa sangele fierband care mai picura din cand in cand din sufletul calcat in picioare reuseste fara jena sa-si puna amprenta pe tot ce e frumos. Calea pe care am urmat-o atata timp se pare ca nu duce nicaieri, ma intorc iar si iar si acelasi peisaj imi intampina vederea. Nu cred ca asta imi doresc, de fapt nu cred ca imi mai doresc ceva...
.....sentimentul. E momentul in care constientizezi durerea, insa stii prea bine ca fara ea nu-ti poti atinge telul. Stii ca trebuie sa treci valea, si sa umblii descult calcand pe pietre reci in mijlocul unei nopti de iarna. Pentru ca prin durere te descoperi. Iti cauti limitele si nu renunti pana nu le cunosti cu adevarat. Pe urma esti multumit de tine, stii ca nu oricine poate face ce ai facut tu. Nu oricine descopera durerea si vede un bine in el. Caci da, durerea e cea de care avem nevoie pentru a descoperi fericirea.''
hukiya
"Unii s-au nascut ca sa infrunte viata singuri, asta nu e nici bine, nici rau, e doar viata" ( Unsprezece minute - Paulo Coelho )

Privirea mea...

2011-01-26T07:47:00.000-08:00

''Femeile cer tandrete, cer grija sufleteasca, cer timp. Timpul petrecut cu ele, cu sufletul lor. Timp in care barbatul de langa ele sa le tina de mana, sa vorbeasca cu ele, sa le alinte cu privirea, inima. Sunt femei care vibreaza doar la atingeri sufletesti... simt fiecare adiere ca pe o mangaiere, pana dincolo de suflet. De obicei e doar... tacere si indiferenta.
Nimic din noi nu infloreste cand suntem aruncati in catusele singuratatii.Sunt zile cand tristetea isi coboara valul peste sufletul meu si isi picura fiinta din privirea mea...
Cat de mult poti spera la un moment dat si cat de mult iti poti dori ceva, stiind, de fapt, ce se va intampla? Viata e uneori un lung sir de suferinte, de lacrimi si amagitoare sperante... Suntem claditi din iluzii si ne destramam, putin, cate putin, o data cu ele....''
.......................
''Pentru toate femeile sensibile care aleg sa para puternice si independente, pentru toate femeile care stiu ca cele mai amare lacrimi sunt cele care cad doar in suflet, pentru ca pe buzele lor sunt zambete false, pentru toate femeile care au stiu sa fie alaturi de cei pe care ii iubesc neconditionat, fara sa le pese ca atunci cand Cerul se va prabusi il vor pune singure la loc...
Pentru toate femeile care au pastrat in sufletul lor copilul naiv de altadata, pentru cele care au lasat concurenta sa le invete cea mai importanta lectie: slalomul de invingator...
Pentru tine, femeie, pentru ca stii sa iubesti, sa zambesti, sa crezi, sa visezi! ''
Monichina

...''calatorie''

2011-01-26T07:44:00.000-08:00

În drumul său de cucerire a Indiei, Alexandru s-a intalnit cu Diogene. L-a întrebat pe acesta daca are vreun mesaj de transmis pentru îmbărbătarea trupelor. Diogene a răspuns: “doar unul…decât să iroseşti timpul, mai bine trăieşte-l ! Nu trăieşti nici tu însuţi şi nu îngădui nici altora să tăiască. Pentru ce ? Doar pentru a fi numit Alexandru cel Mare ? Doar înăuntrul tău poţi fi Alexandru cel Mare şi nimeni nu te împiedică. Poţi părea un bufon, dar e mai bine decăt chiar să fii un bufon; cel puţin vei avea timp să trăieşti, să iubeşti, să dansezi”. Alexandru a înţeles mesajul. A zis “Văd chestiunea. Când vin înapoi voi încerca să urmez cele spuse” dar Diogene i-a răspuns: “Aminteşte-ţi că nimeni nu vine înapoi dintr-o astfel de călătorie egoistă fiindcă această călătorie egoistă nu se termină niciodată, continuă mereu. Tu vei sfârşi înaintea călătoriei egoului tău ”

Şi asta s-a şi întâmplat. Pe drumul de intoarcere, Alexandru a murit.

CINE DINTRE NOI - Ana Blandiana

2011-01-26T07:42:00.000-08:00

Cand pleci
Nu stiu care dintre noi doi a plecat,
Cand intind mana
Nu stiu daca nu ma caut
Pe mine,
Cand iti spun: te iubesc,
Nu stiu daca nu mie imi spun
Si mi se face rusine.
Odinioara
Stiam cum arati,
Erai
Nespus de inalt si de subtire,
Stiam de unde-ncepi
Si unde ma sfarsesc,
Iti gaseam usor
Buzele, gatul,
Clavicula dulce,
Umarul copilaresc.
De mult, imi amintesc,
Eram doi,
tin minte cum ne tineam de mana...
Cine-a fost infrant dintre noi?
Cine-a putut sa ramana?
Singurul trup este al tau
Sau al meu?
Si mi-e atat de dor
De cine?
Numai tacand,
Cu ochii-nchisi, cu dintii stransi,
Mai pot sa te distrug
Cu greu
In mine.

Cand iti va fi dor de mine - Olivia Amar Hazim Shakir

2011-01-26T07:40:00.001-08:00

Cand iti va fi dor de mine
Te rog sa plangi
Sa urli
Sa te blestemi
Sa canti
Sa uiti
Si sa regreti
Si sa te pierzi in amaraciune
Sa nu poti sa iubesti
Pe alta
Si nici pe mine
Te rog sa plangi
Cand iti va fi dor de mine
Sa te urasti pe tine insuti
********************
Candi ti va fi dor de mine
Te rog sa mergi la malul marii
Si sa culegi pietre albe
Sa le culegi
Te rog sa cugeti
La forma lor
**********
Cand iti va fi dor de mine
Te rog sa plangi
Sa-ti lasi o lacrima sa curga
Pe acea piatra alba din mana ta
Urmeaza-i drumul
Prea efemer
**********
Cand iti va fi dor de mine
Te rog sa intelegi
Ca lacrima ce tocmai ti-a scapat din ochi
A lovit o piatra
Alba
Un obiect fara viata
Fara suflet
Fara speranta
Fara ambitii
**********
Cand iti va fi dor de mine
Te rog sa iei piatra la sanul tau
Aproape de bataia inimii
Tale negre
Caci acea piatra
Este sufletul meu..

Never mind …...seara asta

2011-01-26T07:39:00.001-08:00

....vorbesc....indraznesc sa-mi descarc sufletul omului ''eu''...sa-mi aduc bucuriile in suflet...nenorocirile sa le suport cel mai bine , tot eu,....sunt cel mai bun prieten al meu pentru a putea fii prietena altora....
...uneori nu ma inteleg...s-atunci ma vad asa cum sunt cu adevarat...curajoasa dar si speriata.....pipai ca un orb viata ...nu am visuri desarte...planuri marete...incerc sa evit tristetea ...nu caut fericirea....ma bucur sau mai bine spus incerc sa ma bucur....stiu ca uneori ma mint singura ,altfel nu pot......de ce cateodata atat de'' jos'' iar apoi atat de ''sus''?
...vraistea din mine combinata cu impacarea de sine.....
...ma iubesc pentru ce sunt...iubesc oamenii pentru ceea ce sunt ...invat sa inteleg caracterul meu ,pe mine ...asa-i inteleg pe altii...si am invatat ceva! .... suntem atat de ''oameni''!!!
NU-MI place singuratatea...dar o accept .....si -mi cuprind genunchii-n brate ...
Si totusi sentimentele pot fi relative???

...mai femeie

2011-01-26T07:38:00.000-08:00

Ce ne face pe noi femeile sa ne credem ''femei''...Nasterea ?...Sexul?... Hainele? Problemele legate de kilogramele depuse exact acolo unde le dorim mai putin?
Cred ca este vorba despre ''gandirea sufletului nostru''...despre a fi fragila si totusi atat de puternica, a fi copilaroasa si alintata...
...ma simt femeie pentru ca inteleg privirile aruncate cu coada ochiului sau pe cele mai insistente? ...''zorzoanele'' ma fac sa fiu femeie?
Ma simt coplesita in unele momente de greutatile vietii si totusi zambesc...veghez suflete de inger chiar daca mi-as dori sa fiu eu cea vegheata (stiu ca cineva Sus ma vegheaza...dar aici! )....Tin trupuri dragi in brate si mangai sufletele,mainile,capsoarele lor....ma uit in acesti ochi plini de rugaminti si incredere s-atunci ma simt ''mai femeie''....barbatul nu mai conteaza...EU contez...Incerc inca sa-i gasesc scuze....dar sunt din ce in ce mai slabe...incep sa fiu indiferenta?...sa uit?....n-am sa uit niciodata, cel mai mult imi doresc sa pot ierta cu adevarat....sa simt in mine acea pace si liniste care doar iertatrea pentru ''semeni'' o poate aduce....
...Am iubit mai mult decat am fost iubita?...pana acum nu m-am intrebat...am iubit neconditionat...si voi mai iubi...altfel de ce-as fi femeie?

Poate nu sunt....

2011-01-26T07:36:00.000-08:00

''Poate ca nu am cele mai potrivite cuvinte dar mereu vei gasi o vorba buna si o mana calda care sa te alinte. Poate ca nu am pielea cea mai fina, poate ca nu sunt suficient de buna si poate ca mereu imi vei putea gasi un defect...
Poate ca mereu voi fii eu cea timida, cea fricoasa. Poate chiar de-as aduna curaj in palme n-ar fi suficient si poate ca nu sunt nimic din ce-ai putea adora ...
Poate ca tot ce insemn eu nu e prea mult, poate ca felul in care ating te dezgusta iar felul in care visez nu se potriveste deloc cu ce-i in sufletul tau. Poate ca modul in care ma port e prea copilaros, poate ca iarba ce-mi gadila talpile si cerul plin de stele sunt deja prea banale pentru viata ta.
Poate ca felul in care gandesc e prea imatur, poate ca sunt prea dezordonata, prea incapatanata, prea putin calma uneori, poate am prea multe doruri si poate tot ce suntem noi e complicat, poate ca nu spun vorbele cele mai frumoase si poate prin fapte nu pot sa-ti demonstrez tot ce insemni pentru mine, poate ca nu as putea fi niciodata “pentru totdeauna” dar m-as multumi cu “pentru un timp…”, poate ca ma plang cateodata prea mult si sunt o persoana prea constanta pentru firea ta … dar sunt ... mereu... total.''

...de dimineata

2011-01-26T07:32:00.000-08:00

M-am trezit mai devreme decât de obicei. Nu am somn si-mi ascult inima.... fără anotimpuri. Uneori am soare... vânt...ploaie. Furie, mânie, bucurie, dezamăgire, furtuna... Comunicare? Oamenii se razboiesc pentru nimic...pentru iluzii. Vor să conducă dar niciunul dintre ei nu e dispus să cedeze.
"TE IUBESC" nu mai exprima "te iubesc pentru ceea ce eşti" ci pentru ceea ce mă faci să fiu şi pentru cum mă faci să mă simt. Foarte uşor de rostit........
"IARTĂ-MĂ" a capatat o conotaţie ironică cu ajutorul careia orgoliu rămane intact.
Am descoperit ca pot sa fiu auto-distructiva. Vreau sa merg mai depate, insa uneori poate fi periculos cand incerci sa o iei de la capat. Periculos cand n-ai timp sa te gandesti cum sa le zici adio stupidelor greseli si cum sa le zici bun venit invataturilor.
Candva am incetat sa-mi ingrijesc sufletul.....viata unui suflet pustiit.
Timpul trece.... astazi parca nu pot tine pasul cu el....si totusi....de ce n-as incerca?... este atat de rabdator....
Vreau iar sa descopar viata fara sa-mi fie frica. Inchid ochii. Imi deschid sufletul si ma rog . O respiratie, o decizie....."SUFLET" = " ZAMBET". .... zambesc refuzand sa ma mai multumesc doar cu a supravietuii.
Inima cere..''.lasa-te in voia mea''.... Mintea spune " mai gandeste-te putin''...
Invat sa caut totul in mine (desi mie atat de greu!)...sa-mi plang sufletul atat cat are el nevoie...n-am sa mai renunt la vise si ''imaginatie''...nici sa repar mereu ce nu se poate....si voi infrunta frica ....

Imi hranesc sufletul cu binele din sufletul oamenilor...nu vreau sa mai vad altceva .....

"Ori de cate ori eludez somnul de noapte,am credinta ca traiesc mai intens decat semenii care dorm,descoperind amintiri si fapte pe care foarte putini le cunosc:noaptea sarutul pe aleile pustii e cu mult mai moale,pasii care se grabesc spre casa-mai rari,Dumnezeu e mai aproape de pamant,timpul curge relaxat,iar cerul respira prin stele.Dragostea pe timp de noapte este mai sfanta decat intimitatile care se consuma pe strazi."(Adrian Tiglea)

"A doua portie de libertate mi-am servit-o in clipa in care am inceput sa ma dezinteresez de parerea celorlalti privind universul meu.Sunt liber sa ma cladesc exclusiv in functie de vointa mea."(Adrian Tiglea)

Povestea unei iubiri

2011-01-26T07:30:00.001-08:00

Era odată o femeie… poate că mai e… nu ea, o alta… şi nu doar una… mai multe… Povestea spune că era…

… Simplă, nesofisticată, naturală, vie! Şi îi plăcea că e femeie. Ştia că are o zestre ancestrală mai greu de acceptat, dar nu se împovăra cu frustrări inutile. Învăţase de la bunica ei că ea, ca femeie, se simţea adevărată, când se privea în ochii bărbatului şi vedea acolo lumina care-o învăluia în stele colorate şi o făcea să creadă că e cea mai frumoasă din lume. Într-o bună zi, un bărbat i-a ieşit pe o cale: l-a privit cu atenţie şi a simţit că se îndrăgosteşte de el. Simplu, natural, pe loc, fără întrebări inutile: “o fi bine, o fi rău, se cade, nu se cade”. S-au iubit! Cerul se unea cu pământul, ziua se împletea cu noaptea, luna rămânea leneşă în braţele soarelui, florile uitau să mai moară. Părea incredibil! Se uita în oglindă şi vedea cât e de frumoasă. Mergea pe stradă şi oamenii întorceau cu admiraţie capul după ea. Îşi privea iubitul, dar uneori simţea că ceva o mai înţepa. Bărbatul observa şi, trist, o ruga să închidă ochii; o punea de fapt să aleagă între ceea ce şi-ar fi dorit şi ceea ce avea. Femeia nu pricepea imediat acel grăunte de sofism.

Dar pentru că era perseverentă mergea pe firul indicat de el. Bărbatul i se dezvăluia, iar femeia înţelegea: că el putea oricând să plece, că iubirea pentru ea nu-l transforma în sclav şi încă multe altele. Tăcea şi asculta vorbele lui şi, pe măsură ce pricepea, învăţa să se iubească şi să se preţuiască pe ea însăşi, devenea cumpătată şi exuberantă şi îl iubea, fără să-i mai pretindă ceva! Astfel femeia învăţa să iubească libertatea ei şi libertatea lui. Simţeau la fel şi, când au hotărât să nu mai locuiască împreună, ea nu s-a întristat. A plecat, dar nu l-a lăsat: l-a luat în inima ei şi toate drumurile pe care le străbătea erau luminate de gândul lui. Ştia, simţea că o iubea. Într-o noapte a avut un vis. Pe o plajă pustie, marea săruta calm ţărmul liniştit. Lumina blândă de toamnă scălda marea şi ţărmul. Era fericită în singurătatea ei şi, nepăsătoare, a închis ochii. L-a simţit lângă ea. Ştia că e el şi s-a cuibărit în braţele lui. Înlănţuită de braţele lui, îi era bine: avea certitudinea că putea pleca oricând, că era liberă. Bărbatul o săruta, iar vorbele ei susurau armonie : “ce bine că suntem, că ne iubim ca nişte fiinţe şi nu ca nişte obiecte, că preţuim această clipă, că ne cunoaştem defectele…”. El o privea nedumerit, iar ea veselă continua: “Îţi cunosc defectele şi am decis să le accept.”. Se cuibărea mai cu drag în braţele lui…

Când s-a trezit, a înţeles că iubirea îi oferea libertatea şi că trebuia să uite că pe bărbat ea îl naşte, îl creşte, îl educă, îi face de mâncare, îi spală, îi calcă rufele şi încă multe altele… Şi astfel femeia a vrut “să uite” şi abia atunci a ştiut cum să-l lase liber şi a ştiut să iubească: în felul ei, conştientă că sunt atâtea feluri de-a iubi.

Femeia a trăit până la adânci bătrâneţi, strălucind şi iubind cu întreaga ei fiinţă. Iar când o iubire s-a stins, a acceptat cu zâmbetul pe buze că e împotriva firii omului să iubească “pentru totdeauna”.

By Catia Maxim

Noua mea ''Karma'' ....

2011-01-26T07:25:00.001-08:00

Am trecut peste o parte sterila si urata a ''karmei''....
Am inceput sa cred,sa zambesc ,sa ajut ....sa iubesc. Sa simt cu sufletul plin de iubire...Ma trezesc cu bucurie privind fara teama .Respir fericita aerul diminetilor senine sau ploioase....Ma rog sa fiu sanatoasa, sa-mi fie ''ingerii'' impliniti. Si sunt umila...simpla. Impacata cu mine,multumita.....mintea nu-mi mai joaca farse.
Sentimentele negative fata de mine le alung....nu exista greseli sau pacate...toate sunt experiente din care am invatat....
M-am iertat din toata inima....ma iubesc cu toata inima....Imi vindec traumele .
Sunt recunoscatoare oamenilor care m-au ajutat........Cuvantul ''multumesc'' este prea limitat pentru cea ce simt....pentru vorbele de incredere si mangaiere....caldura din sufletul meu se datoreaza lor.

DESPRE MINE....

2011-01-26T07:24:00.000-08:00

Despre MINE….stiu…ca inima mea e la MINE…ca sufletul MEU imi apartine…despre MINE stiu …ca imi incant noptile…ca imi luminez diminetile…despre MINE stiu… ca MI-AM redat zambetul prezentelor MELE….ca NU M-AM inlacrimat cu departarea…. dar …sa nu mai spune-ti la nimeni….e de ajuns ce stiu de MINE? mi-as dori sa stiu mai putin…dar sa FIU langa MINE…
.................................................................................................................................................................
.................................................................
Mi-e dor...

Mi-e dor de soare de pielea fierbinte in nuante de crema de zahar ars..... Mi-e dor de valurile albastre.... adanc albastre, cuprinzandu-mi gleznele, genunchii, sanii, umerii, gatul, usor.....Mi-e dor sa simt briza calduta si usor sarata...Mi-e dor de apusuri. De nori. De ploaia grabita, galagioasa....si atat de calda.
Mi-e dor de muzica care umple viata de reverie ,de spirit.
Mi-e dor de oamenii relaxati, bronzati . De oamenii simpli si sufletisti, plini de viata si culoare.
Mi-e dor .....
Este o intamplare ca viata e atat de diferita, ca eu sunt atat de diferita.....si am devenit disponibila din punct de vedere afectiv....n-am crezut vreodata sa pot recunoaste asta!!!! Daca mie nu-mi dau nicio sansa atunci merit sa n-am nimic....Imi vreau viata asa cum simt...sincera fara ascunzisuri si baliverne...doar eu ofer sansa, lasand lucrurile sa vina de la sine....nu mai fac scenarii nefaste...I-au hotararile in cunostinta de cauza.
In dragoste e vorba de doi, de un scop comun....''either you fight as a team, or your story dies in two individuals.''

Iertarea

2011-01-26T07:22:00.001-08:00

Intr-un trib sud-african Babemba există tradiţia potrivit căreia dacă un membru acţionează nedrept sau iresponsabil, el este izolat în centrul satului, fără a fi însă împiedicat să fugă, dacă doreşte acest lucru. Toţi sătenii încetează lucrul şi se adună într-un cerc în jurul persoanei acuzate, după care încep să îi povestească acesteia toate faptele bune pe care le-a făcut de-a lungul vieţii. Sătenii de toate vîrstele îşi aduc aminte şi descriu detaliat toate atributele pozitive, toate faptele bune, toate calităţile şi gesturile minunate pe care le-a făcut vreodată acuzatul. Aceste poveşti sunt relatate cu toată sinceritatea şi iubirea. Nimeni nu are dreptul să exagereze faptele petrecute, şi cu atît mai puţin să inventeze unele care nu s-au petrecut, cu atît mai mult cu cît toată lumea se cunoaşte cu toată lumea. Atunci cînd iau cuvîntul, oamenii sunt absolut sinceri şi nimeni nu foloseşte sarcasmul. Ceremomia continua pînă cînd toţi sătenii termină de povestit tot ce aveau de spus în legatură cu persoana din mijlocul cercului, dovedindu-i astfel acesteia că o consideră un membru responsabil şi respectat al comunităţii lor. Uneori, procesul durează mai multe zile. În final, oamenii rup cercul şi începe o sărbătoare plină de bucurie, prin care fostul acuzat este primit din nou în comunitate.
din IERTAREA - cea mai mare putere vindecătoare - Gerald G. Jampolsky

Nu mai las...

2011-01-26T07:21:00.001-08:00

Nu mai las nicio problemă de viaţă, suferinţă, pierdere din viaţa mea să ma copleşească, să-mi spună „Nu mai pot”!
Nu dau puterea mea nimanui, nu ma atasez de o dorinţă puternică sau de o aşteptare care nu se împlineşte.... Viaţa este conceputa pentru schimbare, pentru tot ce este să vină şi apoi să plece şi iar să vină, şi iar să plece...
Dacă am pierdut ceva, nu ma las distrusa, copleşita, îndurerata, căci durerea este puterea pierdută. Durerea este energia pierdută. Nu las pe „nu pot” să ma ducă în fundul iadului, căci pot merge mai departe, stiu asta.
Orice schimbare în viaţa mea, nu înseamnă sfîrşit de lume. Dau voie situaţiei care ma frămîntă să plece. Permit altui om să plece, dacă aşa alege el...
Căci pleacă un om din viaţa mea şi vine altul. Pleacă o situaţie şi se naşte alta. Pierd ceva şi vine altceva. Aceasta este legea vieţii. Şi, cînd deschid ochii mari şi limpezi,sunt treaza şi conştienta.
Sentimentul neputinţei apare din întunericul minţii mele, din neputinţa de a ma vedea şi nu pentru că ar fi vreun adevăr în „Nu mai pot”...
Confirm „eu pot, eu vreau”, „pot depăşi orice” şi „ştiu că altceva va veni la mine şi mă va sprijini, mă va ajuta”!
Credinţa în neputinţa mea crează o energie de deprimare şi derută, o stare de dezenergizare, care înseamnă tot energie. Şi dezenergizarea este energie. Dacă investestesc mental în deprimare, este ca şi cum m-as strădui în fiecare clipă să pierd... Sunt atenta la ce se întîmplă atunci cînd nu ma simt bine...si renunt sa accept deprimarea.
Uneori vine ajutorul din afară, dar alteori el nu vine.Mintea deprimată nu mai este capabilă să vadă ce primeşte, ce are, ce este – deja – în preajma ei. Pentru mintea care sutine „nu pot”, „nu-mi place”, „nu vreau” nimic nu mai este viu, întreg, capabil să o ajute, să o energizeze şi s-o încurajeze. De aceea nu contează atît ce fac alţii pentru mine cat ce imi ofer eu...
Contează să fiu capabila să primesc cu o minte trează, clară... Să fiu capabila să gîndesc cu adevărat. Şi să fiu convinsa de faptul că, orice nu am acum, poate fi mai tîrziu. Poate veni mîine, poimîine. Ceea ce nu am acum, nu lipseşte din lume, lipseşte doar din mintea mea.Ma programez continuu pozitiv, orice ar fi. Dacă o mie de oameni spun că este imposibil să fii sănătos, nu este un motiv să le dau crezare, căci credinţa mea este „contul energetic” pe care îl hrănesc pentru mine.
Dacă ma las programata de alţii şi dacă îi spui minţii mele „este imposibil să fac acest lucru”, atunci... el devine imposibil. Dar, dacă aleg să fiu puternica, trebuie să aleg aceasta în mintea şi în inima mea.

SUNT FEMEIE

2011-01-26T07:20:00.000-08:00

"Daca sufletul unei FEMEI este implinit, intreaga lume a mai facut un pas catre DESAVARSIRE"

Sunt o femeie frumoasa....vreau sa-mi scrie sufletul in mii de culori trairile si plasmuirile viselor mele.
Inima mea este ''zambitoare''....fac toate lucrurile cu mult curaj, incredere si incantare!
O femeie incantatoare, chipul meu este luminos si zambesc fermecator! Primesc cu inima deschisa,entuziasm si bucurie toate surprizele care mi le fac cei din jurul meu.
O femeie curajoasa care priveste inainte cu incredere, sa descopere frumusetea fiecarui drum.
O femeie jucausa! Plina de bucurie eu daruiesc din preaplinul meu fericirea ce-mi inunda sufletul.
O femeie care se bucura cand aduce iubire si fericire in sufletul celor din jur!
O femeie senzuala, care freamata de fericire, incantare , descoperind Frumusetea Universului!
O femeie IUBIRE, puritate, candoare ,facuta pentru a imbratisa sufletele celor iubiti.
Sunt Femeie si ma simt Binecuvantata!

2011-01-26T07:17:00.001-08:00

Evadare

2011-01-26T07:15:00.001-08:00

Sa evadez … complet izolata..... pe o fasie de nisip,inconjurata de stanci ,in fata doar marea..….o adiere , un vant lent … …. Unde pot fugi de mine ?? de gandurile mele … .. ???
....motivare? resemnare? imbatranire? oboseala? negare? refuz? indiferenta? remuscare? indignare???…
Am ajuns sa accept un rau fara sa ma impotrivesc, pasiva uneori la tot ce misca in jurul tau, nu rezonez prea des cu ce ma inconjoara, zambesc uneori fara sa simt nimic, aud fara sa inteleg… … ma simt singura dar resping orice tentativa de a intra in contact cu cineva…
Bine ca nu apare prea des aceasta dorinta de''hibernare''...
..............
Incerc sa gandesc limpede sa analizez consecintele deciziilor mele.. sau poate ca nu?…cum ar fi sa nu mai gandesc deloc (Fecioara din mine,ratiunea) ...si sa actionez pe moment, daca stau prea mult pe ganduri, nu mai am aceasi pornire .. si in final ma opresc… o simpla ezitare..
....................
Fericirea se poate masura?.... de la 0 la extaz…. Dar unde-i nefericirea?… apar doua variante…
-nefericita… pentru ca am motive…
- fericita… pentru ca am motive..

.… rezultatul sunt fericita sau nefericita… . deci ceva inchipuit… cat sunt de fericita sau nefericita ?? ''Aiasta-i'' intrebarea!!! Exist, traiesc..actionez, experimentez… fericirea este creeata de mine prin aceste elemente…

Imi ascult '' Otan fevgei h mera..''

...daca alergi dupa un lucru, e posibil sa il ajungi , dar in acelasi timp il poti avea daca il lasi sa vina la tine…

........ploaia asta.......
Viata doar ne imprumuta cateva lucruri cum ar fi iubire, fericire, bani, extaz, chin, necaz pe termen scurt sau lung…. Si de multe ori simt ca as vrea sa returnez lucrurile care ma dor si sa raman doar cu lucrurile care ma fac fericita… dar nu stiu cum…

Replica sotiei care O SA supravietuiasca amantei sotului

2011-01-26T07:12:00.000-08:00

Am citit recent un articol ....ciudat cum de mii de ori am simtit acelasi impuls de a raspunde la fel unei ''anumite'' persoane. Mi-a luat-o alta femeie inainte....Scrisoare sau replica este adresata unei ....amante....
care venea cu sfaturi pentru ,noi,sotiile...sau foste sotii.
''....o perioada de timp nu ti-am putut raspunde. Mi-a fost greu, aproape imposibil… Trebuia sa-mi adun gandurile, sa-mi adun visele spulberate, sa ma comport firesc ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Trebuia sa-mi duc in continuare copiii la scoala –ii sarut intotdeauna la plecare cand imi spun ca sunt cea mai frumoasa mamica din lume, trebuia sa fac cumparaturile de seara– intotdeauna sunt atenta la ce cumpar, familia mea merit tot ce-i mai bun, sa ma preocup de cina– nu mi s-a parut niciodata obositor, ingrozitor sau injositor sa gatesc celor pe care ii iubesc cel mai mult pe lume. Trebuia sa ma duc la job – avem un proiect nou care promite mult. Trebuia sa frecventez si cursurile de master - mi-l doream de mult, mi-am zis ca niciodata nu e prea tarziu sa fac ceva si pentru mine… Iar in timpul liber… trebuia sa-mi adun din nou gandurile, sa fac curat printre visele spulberate, sa ma prefac ca seara, cand ma ia dragastos in brate, inima nu se rupe cu totul in mine. Si sa-l imbratisez cu dor si nesat, ca in noptile de inceput. Si vezi tu, aici este partea cea mai grea din toata povestea.Partea in care ma prefac atat de mult ca uit de tine. Sfarsesc prin a ma crede… Aveai dreptate poate… Nu-ti doresc (dar trebuie sa fi simtit ca ti-am dorit asta la un moment dat!) sa afli ce inseamna durerea surda care iti face noptile un chin.. si chinul asta insuportabil care iti traverseaza tot trupul si iti paralizeaza mai ales sufletul de manie, vinovatie si tristete… Vin toate trei de-a valma, una mai puternica ca alta, nici acum nu am invatat cum sa le coordonez sosirea. La inceput erau insesizabile… atunci cand te credeam mica, insignifianta, o simpla suspiciune, fiinta banala si meschina, insa acum de cand te asociez cu tradarea au devenit un cancer - greu, apasator, pe care nu-l mai pot duce pentru mult timp… De plans, nu am putut plange… sunt curioasa daca tu ai putea sa versi lacrimi cand o sa simti pe pielea ta tradarea omului in care ti-ai depus firesc increderea, bunul comun cel mai de pret acumulat in zile, nopti si ani de-a randul (oare ai pielea alba ca mine, oare se infioara la fel de dulce la atingerea Lui? Cred ca da, ai putea… tu trebuie sa fii dintr-un alt aluat decat mine… altfel nu mai inteleg nimic… De ce nu pot sa te condamn si sa te blestem pe tine? Pe el!?.. Pe el nu as putea… El m-a facut in atatea randuri fericita… vinovatii principali suntem noi: eu sau tu!
Ma sfatuiesti sa il iubesc mult… dar iarasi ma intreb, te intreb: ce am facut si fac de o viata intrega, parca de o eternitate, parca dintotdeauna? Nu am iubit peste masura? Imi spui ca nu il ascult, ca nu il inteleg… dar cine a fost acolo sa ii ofere intelegere, afectiune, sprijin si sa-l faca sa zambeasca? Cine a stat pe marginea patului de spital rugandu-se pentru minuni? Si cui s-a destainuit atunci cand pentru prima oara l-am vazut pe barbatul vietii mele (Doamne, oare si al vietii tale plangand? Cine l-a vazut zambind? Cine a inteles ca nu pot trai si nu pot fi eu decat daruindu-ma cu totul? Da, tot lui...

Ce am gresit? Cand? Cum? In ce punct nu am investit suficient de mult? Am uitat sa fiu seducatoarea barbatului meu in momentul in care l-am cucerit? Mi-au stirbit responsabilitatile si grijile si viata cea de zi cu zi din zambetul meu (asa l-am cucerit, mi-a zis…)? Cand s-ar rupt acel “ceva” de care spui? Si cine l-a rupt? Spui de pasiune… as fi putut sa jur ca inca exista, ca marile si micile probleme de zi cu zi nu au stirbit-o cu nimic. Ne-am pierdut noi in panza obisnuintei si a monotoniei? Ne-am plafonat si am uitat ca trebuie sa investim in noi insine, in ceea ce am construit in doi? Dar eu unde am fost de nu am vazut? Si tu de unde ai aparut? Cine ti-a facut loc sa intri in viata noastra? As suporta totul cu demnitate, asa cum s-ar cuveni, daca as stii ca eu nu. Nu numai eu…

Si mai stii ce? Nu o sa renunt pentru nimic in lume. Nu o sa plec, nu o sa ma dau batuta. Pentru ca eu inca il iubesc. Poate ca, odata cu timpul as putea sa-l iert, sa ma iert, sa uit, sa inchid ochii cosmarului. Asta daca iti supravietuiesc… daca esti doar o ratacire de moment si nimic mai mult. Si de unde sa incep? Cum sa te infrunt? Si cum sa Il mai privesc ca si inainte in ochi? Cum sa ma privesc in ochi? Aici chiar mi-ar prinde bine un sfat.

D-na T.''
...............
Dap! Ei si acum ....ce spun eu?.Pai eu ii dau replica ''lui''!...Stiu ce-am facut eu!....am asteptat...am avut rabdare...am lasat sa mearga ....de ce?....pentru ca am avut o gresita ''ratiune''!!!....Acum stiu ca trebuie ''taiat raul de la radacina''....Nu ma vrei?....Ei si ce! Pleaca! Nu ma meriti!...De ce sa te retin?....Vreau sa-mi pot creste in liniste fetele...vreau sa ma simt apreciata pentru ce sunt...vreau sa fiu din nou ''femeie'' asa cum demult nu m-am simtit....vreau sa ma vad prin ochii mei nu ai tai...idiotule!!! Vreau sa-mi recastig valoarea si demnitatea...Si crede-ma ''tinerelule'' ca pot...Decat sa ma lasi vie si cazuta in cea mai neagra groapa a disperarii mai bine ma termina-i de tot....Ai gresit lasandu-ma sa traiesc....pentru ca renasc dar ALTA....si fereste-te de femeia care trece prin furcile gaudine si scapa...
Daca-i sti cat te-am iubit! Mai ales atunci cand am inlesnit toata mascarada si povestea ''vietii'' tale...cand a trebuit sa inteleg ca ''nu sti ce sa alegi''...nu pe mine trebuia sa ma alegi...pe copiii tai..printesele tale....
Iar acum?...acum sunt bucuroasa....ma simt fericita si iubita ....de toata lumea ....nu doar de tine...si iubirea mea nu este pentru tine....si este atat de bine....n-ai sa sti niciodata ce inseamna sa traiesti in armonie cu tine...pentru ca ''tu'' ce cauti n-ai gasit ,dar eu...am regasit o noua destinatie....un nou drum catre ea...si mie atat de bine!!!
...si-mi mai doresc un lucru...sa nu intru niciodata in viata unui barbat a carui inima este ocupa de inima altei femei...sa nu calc cu ''bocancii'' sufletul nimanui...

C'est la vie...

2011-01-26T06:52:00.000-08:00

” Cand ai sa fii in ordinea ta, omule ? Cand ai sa faci din fiecare ceas un pas si din pasii zilei tale un mers, si nu o impleticire? ” ~ Constantin Noica

Uneori simt ca am parte de situatii fara iesire....doar aparent.
Albastru....optimista si increzatoare in oameni. Fara conflicte sau dispute...Ii simt pe cei din jurul meu,nu-mi place cand sufera...empatica. Vreau sa traiesc autentic fara falsitate....si-mi place adancimea marilor si oceanelor....albastrul cerului.
Nu ma inteleg mereu...fug de trecut...incerc sa-l uit pentru a putea accepta prezentul.Ce s-a intamplat de-a lungul timpului mi-a marcat intr-un fel viata.Incerc sa-mi aduc aminte doar de amintirile frumoase,care-mi fac bine si sa-mi vad mai departe de drum.
Vreau sa pot sa am acea experienta a libertatii....sa ai cel mai important lucru din lume dar fara sa-l posezi.
Mai vreau sa fiu sigura ca am terminat o etapa a vietii....Sa nu raman in trecut decat un timp rezonabil...altfel imi pierd bucuria. Sa pot inchide usi sau etape,sa nu ma consum la nesfarsit si sa invat a parasi legaturile care nu vor sa mai aiba nicio legatura cu mine...faptele,deciziile trec si trebuie lasate in urma. Jucatori suntem pana la urma...pierdem sau castigam...
Viata este doar inainte....lasand o usa deschisa pentru un ''poate'',niciodata nu voi ajunge sa traiesc cu adevarat ,impacata ,prezentul. Nevoia de explicatii?...Taceri? ...Cuvinte nerostite?....Toate apartin trecutului. Nu le mai vreau inapoi,ele nu fac parte din prezent.Nimic nu este static sau imobil....totul este miscare.
NIMIC NU ESTE INDISPENSABIL.... ce fac eu acum?...imi dau singura curaj....putere....credinta...incredere....
Invat sa ma desprind ....cat mai putin dureros....trist .....curat,arunc,distrug,aerisesc,scutur...
C'EST LA VIE!

Cine sunt...

2011-01-26T06:50:00.000-08:00

Otrava mea....dependenta de carbohidrati (un amic mi-a spus ca telul sau este sa ma faca sa renunt la ei!!! )
- multa nevoie de tandrete si afectiune
- copiii....
- soarele si nisipul cald sub talpile goale
- marea....nisipul....valurile....marea....apusul
- pictura
- cartile
- filmul ''Pe aripile vantului''
- florile
- tenisul,patinajul
- vinul fiert cu scortisoara ....iarna....la raceala
- baile cu petale de trandafir si aroma de vanilie din spumant
- intinsa pe iarba privind cerul
- ploaia calduta si lipaitul in picioarele goale prin balti
- Kremes,tarta cu mac ,branza dulce
- oja rosie sau fucsie
- albul,albastrul.....
Din comoditate ,candva ''jumatatea'' mi-a paralizat viata....Am iubit in stil ''bungee jumping''....
Visez dimineata si n-am timp sa-mi termin visul ca vine realitatea peste mine si-mi strica bunatate de reverie.Dar m-am smecherit si de-ndata ce-mi dau seama ca-s pe punctul de-a ma trezi intorc fundul realitatii si tin cu dintii de vis....memorand cat mai multe detalii.
''Timpul vindeca orice!'' se spune. Oare? Ma alina povestea cu reincarnarile succesive.....vietile insirate pe un fir....purificarile....perfectionarile.
Obsesiile...iti fura libertatea...si nimeni nu te poate ajuta.
Exista intalniri magice,harazite sau nu de ursitoare? Nu stiu! Dar sunt sigura ca o intalnire magica poate fi nesansa de a-ti intalni tortionarul.Magia neagra a unei intalniri nenorocoase te marcheaza pentru totdeauna ,iti lasa cicatrici,anuleaza partea pozitiva a vietii tale iar tu devii zombi.
In fiecare adevar sta pata neagra a minciunii....femeie-barbat,bine-rau,alb-negru.
Fiecare are adevarul lui cu care poate trai singur...monoton. Raul si binele genereaza valuri concentrice ,unda lor se intoarce la tine cu o forta nebanuita. Nu poti scurtcircuita evenimente si trairi doar pentru ca nu ai rabdare.Orice se naste inainte de termen este fortat,efemer,nenatural,fragil,instabil.
Cu toate eforturile de-a repara ce-ai stricat cu graba tot se va simti artificialul steril.
Cautarea vinovatului si inventarul greselilor il las pe seama altora....
Incerc sa invat din durerile prezente ca nu ma pot juca de-a demiurgul cu viata mea dar nici cu viata altora.

In oglinda

2011-01-26T06:48:00.001-08:00

'' Fi egoist la vreamea egoismului si altruist la vremea altruismului fara sa ramai prea comod in nicio ipostaza.Fi constient ca totul trece si asa este cel mai bine. ''Time is life'' .....Timpul nu inseamna doar bani.
Le multumesc celor care m-au parasit la timp pentru a-mi putea urma visele. Celor care aproape m-au convins ca visele mele sunt nerealiste trezindu-mi ambitia. Celor care m-au crezut inutila (dupa ei nu fac nimic bun),obligandu-ma sa-mi gasesc identitatea.
Alergam dupa himere,refuzand binecuvantarea vietii daruite noua si atunci suntem pedepsiti.
Orice trup secat de suflet se pietrifica ,emite doar tristete,negativism. Exista mai multe feluri de singuratate : cea impacata cu sine,tihnita,unde te poti regasi.... singuratatea in doi...singuratatea in grup ,nu te regasesti dar o suporti pentru ca tu sti cine esti .... singuratatea dureroasa a omului parasit ,a celui caruia nu i s-au spus toate vorbele,caruia nu i s-a cules tot rodul.
Este nedrept sa-ti lasi viata netraita dintr-o prea mare dragoste de moarte. Te prefaci o vreme ca ti-e bine,te autosugestionezi, anesteziezi.Asta iti cere mintea cand nu mai poate suporta durerea....apoi intri iar in focul ce te mistuie, unde doar poti evada in tarana sau sa cauti mantuirea care ti-o da intelepciunea.
Cand poti intelege suferinta ,rostul ei....te purifici.
Scriu sa-mi inchid demonii in litere....cuvinte....sa pot functiona....sa nu ma pietrific si sa raman impietrita.
Zi de zi lucrez la impacarea cu mine....sa pot privi in amintiri cu drag si inainte cu speranta.
Ma vindec de iubirea neimpartasita, ma bucur de lucruri marunte , de rutina si normalitatea vietii.
Incerc sa traiesc recunoscatoare si multumita ca Cerul mi-a daruit cele mai frumoase doua ''stele''....
Incerc sa nu ma simt vinovata, trista ca poate-mi las viata netraita si-mi refuz inca dorintele....
Nu doresc sa fiu ''parazitul''nimanui, incarcandu-i pe altii cu nefericirea mea .....
.....vreau sa adorm cu ochii uscati,lacrimile sa-mi curga doar in momentele de fericire.
....Si mai vreau iar fluturi in stomac ,''ameteli'', totul.....pentru ca in dragoste nu exista jumatati sau sferturi de masura. Dragostea este toata si pentru totdeauna ,altfel nu este dragoste ci o masca care candva se va da de gol....

2011-01-26T06:47:00.001-08:00

Ridica-te si mergi...

2011-01-26T06:43:00.000-08:00

In cele din urma, n-a fost vina nimanui, ii despartea doar viata si un imens orgoliu......
Nimic din tot ceea ce faceam sau spuneam nu era destul de bun …
Eram inutila pentru ca tu aveai deja raspunsuri la intrebari pe care eu nici nu mi le pusesem ...
....incep sa-mi iubesc diminetile pline de iluzii chiar daca stiu ca pana seara se vor spulbera. Am nevoie de ele ca sa trec peste inca o zi, peste inca un drum inchis la capatul caruia ma asteapta cineva?....
.....“ridica-te si mergi!”..... e greu atunci cand tu nu-ti doresti decat sa opresti timpul in loc.....“vei trece si peste asta”.... in sinea ta stii ca vei trece dar cum?
Cum vei depasi momentul acela teribil cand nu poti sa te intorci dar sti ca trebuie sa mergi mai departe.... N-am nevoie de retete ieftine de fericire dar daca toate au un pret as vrea sa stiu cat ma costa un gram de tristete? O ora din viata si gata totul dispare? Clipa aceea cand stii ca ai pierdut fara drept de apel cat costa? Totul trebuie platit in avans sau se accepta si plata in rate? Si in final, cu ce ai ramane la scadenta? Cu ceva tristete, multa furie si neputinta ... cateva bucurii pe care nici macar nu le-ai mai vedea printre lacrimi … Pe scurt, cu o viata platita in rate.
Imi mai ajunge cliseul cu “oamenii sunt diferiti si trebuie sa-i accepti asa cum sunt”?
Dar ei de cate ori te accepta asa cum esti?
.....au aparut in viata mea oameni... i-as numi providentiali. Apar in imprejurari neasteptate si oricum intr-un moment in care habar n-aveam ca am nevoie de o astfel de intalnire.
Ce va fi maine, nu-mi este dat sa vad prin zidurile timpului. Poate nici ziua de azi nu-mi apartine....
Doresc un respiro cu gandurile mele. Le voi cere sa ma abandoneze pentru un timp si sa ia cu ele tacerile de fiecare zi. Nu stiu cum voi supravietui fara ganduri, pentru ca asa amare uneori cum sunt, pana acum mi-au fost fidele..... doar ca sa-mi trag sufletul.

The silence

2011-01-26T06:41:00.001-08:00

You lift me up, then knock me down
Im never sure just what to feel when youre around
I speak my heart, but dont know why
Cause you dont ever really say whats on your mind

Its like Im walking on broken glass
I wanna know but I dont wanna ask

Chorus
So say you love me
So say you need me
Dont let the silence
Do the talking
Just say you want me
Oh you dont need me
Dont let the silence do the talking

Its killin me (the silence)
Its killin me (the silence)
Its killin me (the silence)

You let me in, but then sometimes
Your empty eyes just make me feel so cold inside
When Im with you, its like rolling dice
Dont know when and how your gonna make me cry

Chorus
So say you love me
So say you need me
Dont let the silence
Do the talking
Just say you want me
Oh you dont need me
Dont let the silence do the talking

Its killin me (the silence)
Its killin me, yeah (the silence)
Hooowooo (the silence)

2011-01-26T06:39:00.000-08:00

Bumerangul gandurilor

2011-01-26T06:36:00.000-08:00

......trebuie sa ma impac cu un gand sumbru.Vreau sa te vad dar.......
Gandul imi zboara la toate lucrurile pe care le-am terminat ,la tot ce-am lasat in urma.....
Incerc sa ma conving ca e bine. Ar trebui sa ma simt triumfatoare si totusi ....
Care este primul cuvant care imi vine in minte cand ma gandesc la cuplu - relatie? Impreuna la...sau impreuna la...impreuna mereu.
Daca aş putea să zbor....Increderea ...o parte a relatiei de care ai nevoie oriunde si oricum.
Ajung uneori sa ma simt vinovata de tot ce sunt...
Caut cuvinte dar nu le gasesc.. pentru a-mi scrie apasarea inimii.
Senzatiile de vinovatie,neajutorare se intensifica. Ma las dusa de ganduri . Ma opresc. Nici un fel de miscare. Pasesc din nou… totul prinde acum viteza:gandurile, sperantele, temerile, amintirile, toate se amesteca si apoi dispar ca prin minune din mintea mea.Realizez ca pasesc in gol...mi-am dat seama de slabiciunile mele.

...............................................................................................................................................................

Binele ,raul,adevarul si minciuna...
Se spune ca tot ce judeci despre aproapele tau arata tot ce urasti sau nu poti accepta la tine.
Atunci cand mie frica devin negativista.Totul porneste din mintea mea.Viata mea este si a fost alcatuita din bunatate dar asaltata de indoieli si frici.Aceste sentimente negative m-au dus sa contest propria mea bunatate ,sa ma judec gresit.Acceptandu-le constient ,in timp, si-au pierdut din putere si in cele din urma am ajuns sa le pot ''dirija''in mod pozitiv.Cand''privesc'' pe cineva ca fiind ''rau'' ,indoiala si frica isi fac iar aparitia.Dar acum le recunosc si pot sa ''astampar''efuziunea lor.
Ma deschid Cerului cand recunosc bunatatea din mine si din aproapele meu.
Orice fiinta umana merita sa fie iertata. Daca imi este greu sa iert sau sa iubesc pe cineva trebuie s-o spun. Condamnandu-l imi recunosc propriile slabiciuni.Recunoscandu-mi propriile greseli sufar mai putin si raman mintal sanatoasa.
Sunt un simplu invatacel.Lumea si oamenii sunt o scoala si eu am venit sa invat din ea.Invatand mai fac si greseli dar pe care le pot corecta.Admitandu-mi greselile vine si iertarea lor.Si invat din greseli.Nu am dorit si nu doresc sa impresionez pe nimeni.Nu doresc sa impun nimanui nimic.Vreau sa vad doar ce este bun in mine si aproapele meu.Nu vreau sa judec pe cei care nu sunt pregatiti sa-si recunoasca greselile.
Am venit pe lume fara nimic...Ce voi lua cand voi pleca din ea?...constiinta mea.
Toate zilele pe care le traiesc sunt importante. Viata este un joc,trebuie traita ca o sarbatoare ....Sunt unica si visele desi unele poate prea hazardate ma insotesc. Incerc sa-mi aleg oameni modele care pot sa-mi ofere o noua perspectiva asupra vietii. Pot construi relatii profunde ascultand cu atentie si respectand astfel pe cel de langa mine. Trebuie timp si rabdare pentru asta dar astfel inteleg corect spusele lor si castig prietenie ,dragoste, iubire si apreciere.
Vreau sa pot spune ''da'' lucrurilor importante si ''nu'' celor de mai mica importanta.
Refuz mediocritatea si zi de zi ma lupt sa-mi ''ridic''stacheta .Creez astfel bucurie,fericire,succes si liniste.
Se spune ca “a fi bun este un semn de slabiciune”.Gresit. Este dovada de cea mai mare putere morala.Poti foarte usor sa fii nervos, sa tipi, sa acuzi, sa dai vina pe altii, sa fii violent, dar este foarte greu sa dai dovada de opusul acestora. Trebuie curaj si putere pentru a te purta frumos chiar si in conditii grele sau in situatii limita.
Fericirea vine din interior ,de la spirit. Pot sa-mi controlez aceasta stare si o pot imbunatatii. Stiu ca exista si fericire fara placere si placere fara fericire.Da ,placerea este minunata dar ea vine din exterior datorita simturilor noastre(parfum,floare,carte,etc).
Ce-mi doresc mult? Sa calatoresc ,sa cunosc alte lumi si oameni...sa simt alte ''universuri''....si mai vreau ca zi de zi sa ma pot bucura de tot ce am...si am atat de multe!!! Doar trebuie sa le ''VAD''...

2011-01-26T06:33:00.000-08:00

Uneori...

2011-01-26T06:30:00.000-08:00

Ma intorc din rataciri ca sa imi tip ca m-am intors. Refuz sa fac pe plac sufletului care numeroteaza mai mult ca mintea si ca trupul tot ce a simtit, tot ce l-a facut fericit si tot ce l-a lovit. Ma sfidez, te sfidez si imi arunc pe fata si in ochi - nici eu nu stiu de unde - un aer, o putere care imi strange toate dorintele si sperantele laolalta, soptindu-mi ca nu am obosit. Spun mortilor lectia mea de viata. De multe ori durerea trece mai repede decat iubirea. De multe ori rup lanturile care nu vor sa se franga. Si astept. Astept de cele mai multe ori... imi vine sa ma dau jos din vise si sa le sugrum asa cum ma sugruma si ele pe mine.
....anii, zilele, orele, secundele, oamenii, munca, pasiunea, oboseala, alergatura, sensul, soarele, florile, oamenii, toti, toate... sunt acolo unde trebuie sa fie, facand ceea ce trebuie sa faca, prinzandu-ma intr-un cerc al vietii pentru care sunt bucuroasa si recunoscatoare. De cele mai multe ori timpul curge, ticaie si trece corespunzator, luand cu el tot ceea ce este amar si sfarsit, spaland singuratatea, uitand raul si iubind din nou. De cele mai multe ori fericirea zilnica se soarbe dintr-un gest mic. De cele mai multe ori pasiunea se extrage si din cele mai lucide imbratisari. De cele mai multe ori iubirile nu sunt condamnari la moarte, luate pe furis, in mare taina. De cele mai multe ori, iubirile atrag alte iubiri, nu despartiri... De cele mai multe ori iubirile nu isi iau adio…
… durerea e tot acolo, pe zi ce trece mai debila, dar la fel de dornica sa ma lase fara suflare... In mod cert vreu sa treaca cat mai repede… nu e niciodata binevenita. Nici ea nu ma vrea, nici eu nu o vreau. Indiscret si fara mila, nu ne vrem una pe alta. Ea recidiveaza, eu revin obsesiv. Uneori timpul nu picura amnezie, picura cel mult uitare, iar uitarea se face selectiv, obositor de subiectiv, repetand un scenariu absurd... Uneori chiar nu pot sa spun ca mi-am inchis toata ranchiuna, resentimentele, dorul, cuvintele nespuse intr-o groapa pe care am acoperit-o pentru totdeauna cu pamant. Rana supureaza. Uneori mi-as da jumatate din tot ce a fost sublim ca sa... pentru ca... uneori nici eu nu stii de ce. Uneori ceea ce vreau este sa anihilez... nu vrea sa dispara... nu ma lasa nici pe mine sa traiesc.
Uneori parca prea ratacesc si niciun drum nu mai duce spre casa, nici o pereche de brate, patimase, arzatoare sau afectuoase, linistitea nu-mi face bine. Uneori imi pare ca e prea multa melodrama, prea mult patetism, prea multa telenovela, ca realitatea nu trebuie sa fie asa. Ma scutur de ele cu mai mult necaz decat un pom in floare suparat ca nu-si doreste florile.
Uneori ma intreb cine sau ce ar mai putea sa-mi fie salvare. Uneori as vrea sa vina soarele sa lumineze tot ce a fost frumos. Uneori as vrea sa vina ceata sa nu mai imi aminteasca nimic...

Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa - de Erma Bombeck

2011-01-23T05:03:00.001-08:00

(scrisa dupa ce a aflat ca are o boala incurabila)

Dacă mi-aş putea trăi din nou viaţa, aş fi vorbit mai puţin şi aş fi ascultat mai mult.
Aş fi invitat prieteni la masa chiar dacă covorul era pătat şi canapeaua era veche.
Aş fi mâncat pop-corn în camera “bună” şi nu mi-aş mai fi făcut atâtea griji din cauza mizeriei când cineva vroia să aprindă focul în şemineu.
Mi-aş fi făcut timp să-l ascult pe bunicul povestind despre tinereţea lui.
N-aş fi insistat niciodată să ridic geamurile maşinii într-o zi frumoasă de vară, doar pentru că părul meu fusese proaspat coafat şi fixat.
Aş fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir, în loc să o las să se topească în cămară.
Aş fi stat întinsă pe pajişte cu copiii mei, fără să-mi fac griji de petele de iarbă de pe haine.
Aş fi plâns şi râs mai puţin privind televizorul şi mai mult privind viaţa.
Aş fi preluat mai multe din responsabilităţile soţului meu.
M-aş fi culcat atunci când mă simţeam rău, în loc să pretind că pamântul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.
N-aş fi cumpărat niciodată nimic doar pentru ca era practic sau garantat să funcţioneze o viaţă.
În loc să-mi fi dorit să treacă mai repede cele nouă luni de sarcină, aş fi preţuit fiecare moment şi aş fi realizat că minunea care creştea în mine era singura şansă să-L asist pe Dumnezeu la înfăptuirea unui miracol.
Când copiii mei mă sărutau impetuos, n-aş fi spus niciodată “Mai târziu! Acum du-te şi spală-te pentru cină.”
Aş fi spus mai des “Te iubesc” şi “Îmi pare rău”.
Dar, cel mai mult, dacă ar fi să am o a doua şansă la viaţă, aş preţui fiecare minut…l-aş privi cu adevărat…l-aş trăi…şi nu l-aş mai da vreodată înapoi.

2011-01-23T05:00:00.001-08:00

2011-01-23T04:42:00.001-08:00

''si-au renuntat regrete sa fosneasca…
amarul aramiilor mirari sa creasca,
trosnesc din doine de demult a jale,
cum fost-am si raman, o frunza vie…
calatoare…
renasc dorintele-mi, parfum de dor…
descatusand din chihlimbar, fior,
din ploi ma-nalt lumina cruda, zbor,
de-a v-ati-ascunselea, eu, zambetul…
cel plans de nor…
ma canta toamnele-nspre munte…
deasupra de taceri sa ma asculte,
cu flori de stanca, sufletu-mi pereche,
hodina sa-mi astearna-n sarutari…
iubirea, ne imbete….''

2011-01-23T04:38:00.000-08:00

''Femeia e ca un mar rotund. Straluceste frumos si ademenitor. Cu cat e mai sus de atins, cu atat trebuie sa fie mai bun. Asa zic toti. Dar daca nu trece nimeni pe langa el ? Daca nu il vede nimeni cat de rosu e si cat de mult ar putea sa incante si sa satisfaca? Atunci, fructul se face greu de tot pentru ca are prea mult nectar si indoaie creanga. Cel care trece, intinde mana mai usor. Daca ii e foame, e perfect. Daca ii e doar pofta, tot e bine. Si daca ramane doar cotorul din mine ? ''

...................................................................................................................................................................

''Femeia functioneaza perfect când o iubesti perfect. Când nu-ti mai place cum functioneaza, sigur i-ai facut ceva nepotrivit chiar tu, Iubirea vietii ei...''

Otan fevgei h mera...

2011-01-22T12:08:00.000-08:00

MICHELANGELO - sonet 59

2011-01-22T12:06:00.000-08:00

Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
şi-n două inimi caste stă o vrere,

şi când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere

şi când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârşit comun şi, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine

şi când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?